Clădirea care găzduiește în prezent Centrul Cultural Nicăpetre se numără printre casele istorice cu un trecut strâns legat de istoria orașului. Monumentul de arhitectură modernă, în stil eclectic (îmbină elemente decorative baroc, rococo și art nouveau), a fost construit în 1912 de arhitectul I.L. Predinger și a fost folosit inițial ca locuinţă și sediu de firmă de către unul dintre cei mai bogați oameni din Brăila, armatorul și negustorul Mihail Embiricos. Acesta exporta cereale şi importa cărbuni, deţinea o linie regulată de mărfuri între Anglia, porturile din Mediterana, cele de la Marea Neagră şi porturile dunărene. De asemenea, era reprezentantul general al societăţilor de navigaţie Byron Steam-Ship Co. Ltd. Londra şi National Steam Navigation Co. Ltd. din Grecia, iar vapoarele sale asigurau curse regulate între Constanţa și New-York sau între Marsilia și Pireu, cât și pe ruta Salonic – Constantinopol – Varna.
Vitraliul din holul clădirii, pe casa scării interioare, are o deosebită valoare artistică. Acesta îl reprezintă pe Hermes, zeul comerțului. Afectat de un incendiu survenit în 1958, vitraliul realizat la Viena a fost restaurat ulterior.
După falimentul armatorului, a fost vândută în anul 1927, fiind utilizată pentru a găzdui sediul Societăţii meseriaşilor brăileni „Mihail Enescu”. În anul 1944 a fost ocupată de trupele sovietice, devenind comandamentul unei garnizoane, iar după plecarea rușilor s-a transformat în spital de boli dermato-venerice și apoi în policlinică. Mai aproape de anii noștri, a fost folosită pentru a găzdui o parte din colecțiile de artă ale orașului Brăila, aici fiind organizate atât expoziţii permanente, până în 1991, cât și o serie de expoziţii temporare de amploare. Din 2001, aici funcţionează Centrul Cultural Nicăpetre, al cărui patrimoniu se constituie din lucrările de sculptură şi grafică donate de artist – instituția fiind redeschisă în 2010, după ample lucrări de reabilitare.
Centru Cultural Nicăpetre reprezintă primul caz de recuperare și integrare în patrimoniul cultural naţional a operei unui artist român de talie internaţională, din diaspora. Donaţia sculptorului cuprinde 763 de desene, 85 de sculpturi şi materiale documentare. Centrul cultural a fost deschis imediat după renovarea clădirii pentru a respecta ultima dorință a artistului, aceea de a-i aduce aici cenușa. Nicăpetre a încetat din viață în 2008, la Toronto, după o grea suferință, trupul său fiind incinerat: o parte din cenușă a fost aruncată în Dunăre, iar o altă parte a fost depusă într-o urnă funerară, realizată de sculptorul Ioan Deac Bistriţa, într-o încăpere din clădire.
Curtea Centrului Cultural Nicăpetre este plină de sculpturi: în anul 1998, o parte din lucrările artistului care au fost păstrate în ţară au putut fi salvate de sculptor şi expuse în grădina Casei Colecţiilor de Artă, sub genericul „Sculpturi recuperate”.
Un tur virtual al Centrului Cultural poate fi urmărit aici!
