Cum arată Brăila ta personală, subiectivă? Cum ai descrie azi Brăila copilăriei tale – ce imagini, ce gusturi, ce mirosuri asociezi cu ea?
Brăila mea e clar ca Brăila lui Panait Istrati. Am copilărit în Comorofca, pe străzile pe care le regăseam și la Istrati, cu mixul acela de lumi pe care nu-l poți iubi decât dacă te naști acolo. Cu viață de cartier, dar și camaraderie, cu multă sărăcie, dar și apreciere pentru școală și cultură, un melanj ciudat și spicy care pe mine m-a crescut frumos.
Am copilărit și la Piața Mare, acolo stăteau bunicii, alt cartier „de bază” al Brăilei, altă aglomerare de naționalități, tradiții și suflete.
Am mers prima dată la teatrul Maria Filotti la 12 ani și până am plecat la București, ba și apoi când ajungeam prin Brăila, am tot trecut pragul locului ăluia minunat în care am descoperit dramaturgia, dar și actori unul și unul.
Brăila mai înseamna faleza pe care m-am plimbat de atât de multe ori, unde am chiulit din cauză de proximitate, căci liceul meu – Murgoci- era atât de aproape și era chiar păcat să nu dai o fugă până la Dunăre, dacă tot nu erai la ore. 😊
Înseamnă „baza” – o platformă semi-abandonată de prin spatele primăriei, tot pe aproape de faleza unde ne strângeam prin liceu, clubul Nox – Mea Nox mai exact, unde ne strângeam toti „roackerii” și unde nu știu cum am supraviețuit de atât fum – pe vremurile alea fumatul în interior nu era interzis, înseamnă primele ore și zile de voluntariat, primele zile de muncă, primul job.
Și bineînteles, Brăila înseamnă ai mei, părinți, bunici, frate, înseamnă curte și libertate, înseamnă cărțile mele, bulevardul cu bănci galbene, prima iubire, prima reușită, prima nostalgie.
Legat de gusturi, clar Brăila înseamnă pește, eu sunt și nepoată de pescar, așa că am mâncat mult pește la viața mea; miros de tei înfloriți, de baltă pe alocuri și mai ales de crivăț în zilele lungi de toamnă. 😊
Cum crezi că ar putea fi convins cineva să aleagă Brăila pentru un city break în țară, așa cum aleg acum Brașovul sau Sibiul?
Cred că întâi trebuie să facem ceva cu ajunsul la Brăila. Mie mi se pare enorm cât de mult timp se poate petrece pe drum de la București sau mare, desi distanțele sunt mici. Ar fi perfect să existe o autostrada și/ sau un aeroport. Sau să facem ceva cu transportul pe Dunăre. Sunt atât de multe locuri faine de văzut pe râu, e chiar mare păcat că-l lăsam de izbeliște.
Apoi să legăm cumva locurile între ele. Cred că ai ce face în Brăila dacă poți ajunge rapid dintr-un loc în altul. Lacul Sărat, Insula Mare, Insula Mică, faleza, teatrul, străduțele de vechi port, strada Republicii – care și așa căzută cum a ajuns pe alocuri, cu clădiri ca în Havana, Cuba – tot are o boemie tare frumoasă de văzut, Grădina Mare, casa lui Istrati, ohoo, iată câte locuri am găsit la un singur gând.
Ai ce face dacă te interesează un pic istoria, dacă ești mai boem din fire, dacă vrei să înțelegi cum se poate trăi în pace și armonie chiar dacă vii și provii dintr-o mie de zări. Pe mine m-a fascinat tot timpul cum am trăit și ne-am înțeles și iubit, am prieteni, rude etc. din toate neamurile pământului: ruși, ruși lipoveni, greci, tătari, turci, sloveni, unguri, tot ce putea ajunge în port și nimeni nu discrimina. Eu am descoperit discriminarea abia la București. Acasă eram toți brăileni, nu exista altceva.
Cum ar arăta un tur al Brăilei gîndit și ghidat de tine? ce mi-ai arăta mie în Brăila? ce crezi că ar trebui să văd în Brăila, dacă vin într-un final de săptămînă, ca să mă îndrăgostesc de oraș?
Aici am cam răspuns mai sus. Cam tot ce am menționat la punctul anterior, cu amendamentul că te-aș duce pe străduțe pe care să le luăm la pas, ușor, nu te-aș plimba cu mașina. Brăila trebuie trăită în ritm încet, nu o poți grăbi. 😊
Care este cuvîntul care crezi tu că descrie Brăila de azi cel mai bine și care este cuvîntul care ar descrie un viitor posibil al Brăilei? cum ar putea fi Brăila în varianta ei frumoasă?
Brăila din trecut – înfloritoare, Brăila din prezent – nostalgie, Brăila din viitor – sper – poezie.
