Nicăpetre, brăileanul comparat cu Brâncuși

Petre Bălănică, cel care a creat sub pseudonimul artistic Nicăpetre, fiu de țărani din Brăilția, și unul dintre cei mai cunoscuți sculptori moderni, s-a născut în anul 1936 în cartierul mărginaș al orașului dunărean și s-a stabilit în 1981 în Canada, unde și-a continuat cariera până la sfârșitul vieții, în 2008.
Share on facebook
Facebook

Cel care s-a făcut cunoscut, încă de la debut, drept desenator şi sculptor original, de mare valoare a urmat, în perioada 1958 – 1964, cursurile Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, cu profesorii Boris Caragea şi Costin Ioanid. În perioada 1953 – 1956 lucrează ca scenograf la Teatrul de Păpuşi din Brăila. Între 1966 – 1968 beneficiază deBursa „Friedrich şi Cecilia Cutzescu Stork”.

Socotit a fi un continuator al operei marelui Brâncuși, și-a deschis prima expoziţie personală, „Cariatide”, cuprinzând lucrări de sculptură şi desen,  în anul 1969, la Galeria Simeza. I-au urmat apoi numeroase manifestări de gen: expoziţiile de sculptură din anii 1970, 1972, 1974, la Galeria Apollo; 1975 expoziţia de desen la Galeria Amfora; 1976 expoziţia de sculptură la Galeriile de artă ale municipiului Bucureşti; 1979 expoziţia de sculptură şi desen la Galeriile de artă Bacău; 1980 expoziţia de desen la Galeria Galateea.

Până în 1980, dată la care a părăsit România, a publicat o serie de desene în reviste cum ar fi „Luceafărul”, „România Literară”, „Săptămâna”, „Viaţa Românească” sau „Albina” și a ilustrat volumele: „Poeme” de Theodor Balş, „Libertatea de a trage cu puşca” de Geo Dumitrescu, „Veşmânt şi culoare” de Cristina Anghelescu, „Coloana fără sfârşit” de Mircea Eliade. O serie de lucrări de sculptură monumentă pot fi găsite la Măgura Buzăului („A fost aici, odată…” – 1971 și „Zăbală şi paloş” – 1979), iar la Târgu-Jiu a realizat decoraţia exterioară de la sediul primăriei – 32 capitele (1971).

Plecarea din țară a fost legată de o invitație la un simpozion de sculptură în marmură la Skironio (Grecia). După o scurtă trecere prin Grecia şi Italia, Nicăpetre se stabilește în 1981 în Canada, la Toronto. O perioadă, este nevoit să practice alte meserii pentru a se întreține, dar în scurt timp reușește să se impună ca artist și să intre în activitatea expozițională, primind recunoaștere universală. A expus nu numai în cadrul unor prestigioase manifestări organizate în Canada, ci și în spaţii culturale de referinţă din SUA, Japonia, Grecia, Germania, Austria.

Lucrările sale s-au bucurat de numeroase recunoașteri internaționale: Marele Premiu la Concursul Internaţional de Sculptură „Henri Moore” din 1991 de la Hakone (Japonia) pentru lucrarea în marmură Adam şi Eva, Premiul Juriului la a II-a ediţie a Concursului Internaţional de Sculptură organizat de Universitatea din Birmingham – Alabama, SUA, în 1993, distincție la Expoziţia Trienală de Sculptură de la Osaka în 1995, pentru lucrarea în lemn „Devenire”.

Situat în imediata apropiere a centrului istoric al Brăilei, pe strada Belvedere, la numărul 1, Centrul Cultural Nicăpetre a fost înfiinţat în decembrie 2001, pentru a adăposti donaţia sculptorului brăilean şi funcţionează în sediul fostei Case a Colecţiilor de Artă, a cărei activitate s-a desfășurat sub această denumire în perioada 1986-2001.

Mai multe fotografii ale operei artistului născut la Brăila puteți găsi aici!

 

Credit foto: Artindex

 

Galerie de imagini

Ți-a plăcut articolul?

Dă-ne un Like!
Ne ajută să continuăm

Du vorba mai departe!
Distribuie-l prietenilor

Ți-a plăcut articolul?

Dă un Like acestui articol!
Ne ajută să continuăm

Du vorba mai departe!
Distribuie-l prietenilor

Apreciază-ne pagina!
Îți vom fi recunoscători