Tanti Elvira și melodia care a făcut celebră Brăila

„La noi, la Brăila/ La tanti Elvira / Uşor se câştigă lira / Femeia munceşte / Bărbatul plăteşte / Ce bine-i la noi, la Brăila…”. Sunt versurile unei cunoscute melodii din secolul trecut.
Share on facebook
Facebook
Clădirile cu felinar adăposteau case de toleranță

Dar cine este „tanti Elvira”? Legenda care a dat naștere acestui cunoscut cântec ne spune că Elvira era matroana celei mai celebre dintre zecile de case de toleranță care existau în portul dunărean, în perioada sa de glorie de la începutul secolului trecut. Elvira ar fi fost, inițial, o simplă prostituată, extrem de frumoasă și cu mare căutare care, după ce și-a pierdut din nuri, și-a deschis propriul său bordel.

Conform legendelor locale, și-ar fi condus, cu mână de fier, stabilimentul în perioada 1922 – 1948. „Serviciile” pe care le ofereau prostituatele Elvirei se pare că nu se adresau protipendadei brăilene, ci oamenilor din popor. Poveștile vremii menționează că, adesea, clienții încercau să plece fără să plătească, drept pentru care „fetițele” aruncau, cu dexteritate, pe fereastră, oalele de noapte pline pentru a-i nimeri drept în cap pe mușterii rău-platnici. Prin urmare, locantei i se mai spunea și „la țucalul zburător”.

După unii, bordelul era situat în zona portului și avea, ca semn distinctiv, în lipsa firmei, un felinar care rămânea aprins tot timpul „programului”. În evidențele secției locale de chestură, în Brăila existau, în anul 1939, nu mai puțin de 156 de bordeluri, grupate în zona portului și pe străzile botezate Roșie (denumire căpătată de la felinarele roșii aflate la intrarea stabilimentelor, care rămâneau mult timp aprinse din cauza faptului că „fetele” erau mai urâțele) și Neagră (botezată pentru bezna care cuprindea zona atunci când „fetițele” erau toate ocupate, iar felinarele de la intrare se stingeau). Clienții sus-puși și ofițerii frecventau medii mai selecte: prostituate care inchiriau camere la hotelurile Carpați și Regal. 

Bordelul Elvirei căpătase, însă, o faimă extrem de proastă: fiind frecventat de personaje dubioase, tâlhari și asasini, a fost închis definitiv de poliția vremii, în ciuda faptului că prostituția era, la acea vreme, o activitate legală. În Arhivele brăilene se găsește și acum un catalog întocmit în anii 30 de polițiștii de la moravuri, ce cuprinde nume, fotografii, date personale și fișele medicale ale prostituatelor vremii.

Ți-a plăcut articolul?

Dă-ne un Like!
Ne ajută să continuăm

Du vorba mai departe!
Distribuie-l prietenilor

Ți-a plăcut articolul?

Dă un Like acestui articol!
Ne ajută să continuăm

Du vorba mai departe!
Distribuie-l prietenilor

Apreciază-ne pagina!
Îți vom fi recunoscători