Unul dintre cei mai cunoscuți răufăcători ai perioadei interbelice românești, celebrul Terente, despre care s-au scris – la vremea respectivă – o mulțime de povești romanțate, s-a născut într-un sat de lângă Brăila, Baldovinești, în anul 1895. În copilăria și tinerețea sa, lipoveanul Ştefan Vasili nu s-a distins prin nimic. Își efectuează stagiul militar în 1916, luptă ca marinar în primul război mondial și apoi devine căpitan de șlep sau, în altă versiune, șef de echipă de pescari. Moartea soției, Ustinia, bolnavă de ciumă și a celor patru copii (doi morți din cauza cumplitei boli și alți doi înecați), l-au schimbat și bărbatul descris drept „plăcut la înfățișare, cu păr negru, înalt, bine făcut și cu ochii verzi-maronii” s-a transformat mai întâi într-un bețiv și, mai apoi, într-un tâlhar feroce, care a început să jefuiască și să ucidă, devenind temutul „rege al bălților”.
Își înjunghie cu brutalitate cea de-a doua soție, infidelă, și este încarcerat – dar evadează cu ajutorul unui gardian și începe să atace vasele cu mărfuri de pe Dunăre. La început, o parte din prada obținută din jafuri o împărțea săracilor, fapt care i-a atras sprijinul oamenilor locului. Înfățișarea sa și virilitatea legendară i-au adus o mulțime de admiratori, mai ales în rândul sexului frumos – în ciuda faptului că una dintre „îndeletnicirile” sale predilecte consta în violarea fetelor și femeilor măritate care îi ieșeau în cale. În timp, însă, și-a pierdut din popularitate, din cauza atrocităților comise de banda de tâlhari pe care o conducea. A fost arestat în numeroase rânduri, dar a reușit să evadeze ca prin miracol, devenind o adevărată legendă în presa vremii. A comis numeroase infracțiuni nu doar în România, ci și în 19 crime în Bulgaria, Grecia și Serbia.
Presa vremii a dat o aură romantică personajului. Se spune că Didina, eroina melodiei, ar fi fost soția unui șef de post – ea l-ar fi ajutat pe bandit să evadeze din închisoare. Zvonul că ar fi fost extrem de „dotat” și isprăvile sale amoroase au încins imaginația jurnaliștilor. Un roman foileton scris de una dintre victimele lui Terente (Sylvia Bernescu, răpită de acesta în 1924), publicat în ziarul Dimineața, a declanșat o adevărată isterie: au apărut produse ce purtau numele banditului, jurnaliști de la publicații celebre din Europa su trimis reporteri speciali la Brăila iar Poșta centrală din oraș primea sute de scrisori adresate tâlharului.
Legenda spune că Terente a fost trădat de locuitorii din Caracaliu și de foștii săi complici, care l-au denunțat poliției după ce, în noaptea de Înviere a anului 1927, ar fi violat și ucis preoteasa din sat. Ucis de jandarmi, corpul său a ajuns pentru autopsie la medicul legist al Plății Măcin. Aceasta (doctorița Maria Zaharescu) a prelevat, la cererea autorităților locale, capul și penisul banditului, care au fost trimise la institutul Mina Minovici la București. Cu o lungime de 22 de centimetri în stare erectă, pensiul lui Terente a fost expus timp de 82 de ani, vizitatorii putând citi mesajul tatuat pe organ: „F_t bine și apăsat la cioc”.
Poveștile despre celebrul tâlhar pot fi regăsite în lucrarea „Terente – regele bălţilor”, scrisă de Milica și Ionel Ştefan Alexandru și publicată în 2003 la Editura Dunărea din Brăila.
