De ce o gară fluvială? Pentru că, la începutul secolului XX, drumul pe Dunăre reprezenta cea mai scurtă, accesibilă și rapidă cale de transport în amonte și în aval. Pe firul apei, se putea parcurge mai lesne atât drumul spre Marea Neagră, cât și în sens opus, către Turnu Severin sau, și mai departe, către Budapesta și Viena. De aceea, gara în care se adăposteau pasagerii a fost proiectată de către marele arhitect pentru a semăna cu un vapor de epocă și, mai apoi, a fost construită între 1904 și 1906. La parterul clădirii erau incluse două săli de așteptare, pentru clasa I și clasa a II-a, o casă de bilete și o toaletă publică, în timp ce etajul era destinat Biroului Hidrografic Român, biroului căpitanului de port și biroului reprezentantului autorității navale.
Din păcate, pe măsură ce s-a dezvoltat infrastructura rutieră și feroviară, în paralel cu declinul activității portuare brăilene, importanța obiectivului pentru transportul de pasageri a început să scadă, iar lungimea și frecvența curselor s-a redus treptat. Astfel, ultima cursă regulată, transportul între Galați și Brăila, a fost anulată în 1955, iar edificiul a intrat în uitare și a început să se degradeze.
În prezent, gara fluvială a fost reabilitată în urma unei investiții private de sute de mii de euro și adăpostește atât sediul unei companii, Romnav, cât și locuința privată a proprietarului firmei, Gheorghe Antistescu. Acesta, un nostalgic al perioadei de aur a Brăilei, intenționează să redea clădirii funcționalitatea sa inițială și să o introducă în circuitul turistic, prin instituirea unor curse turistice, realizate cu un vapor cu zbaturi.
Credit foto: iMagoRomaniae
